23.02.2016 -sătulă .
nu am putut să mă abțin. am auzit că ai pe cineva. recunosc că am fost puțin sceptică, dar mă bucur mult pentru tine. era timpul să îți refaci viața și să fi fericit în continuare. știu că încă citești, de-asta îți urez aici toate cele bune și fericirea pe care ți-o doreai de atât de mult timp. sper că nu e prea ciudat să îți spun să profiți de timpul tău și de oportunități pentru că meriți ! e bizar că am avut dreptate și de data aceasta, acum îți spun eu să îți amintești ultima conversație. cu toate cele. îți doresc tot binele din lume.
astea fiind spuse revin la mine și la poveștile mele. după atâtea zile super încărcate mă simt mai obosită ca niciodată. și totuși, vreau să scriu. seems like the right thing to do.
mi-a sunat telefonul zilele astea, după ce primisem 2 mailuri pe care nu m-am deranjat să le citesc, eram grăbită, iar când m-am oprit din fuga mea uitasem de ele. respiram greu și nu am vrut să răspund. m-am uitat la mailuri, erau semnate eu, the handsome one . adică pe bune ? primul lucru la care m-am gândit era o farsă tâmpită din partea Andradei sau ceva. tu nu trimiți mailuri ! și apoi mi-am amintit cum nu ți-am răspuns la nimic altceva, nici măcar la apelul de mai devreme. din instinct am început să îți răspund scuzându-mă, încercând să te fac să înțelegi maratonul meu. dar știi, nu sunt obligată să fac asta. you were supposed to be my best friend, was that a lie? ar trebui să știi de ce fac ce fac și să îmi dai pace să mă culeg. aș fi putut să îmi las cuvintele să te lovească astfel încât să nu mai cauți unde nu e.
nu m-am înstrăinat doar de tine, m-am înstrăinat de multă lume, cred că și de mine. am atins, somehow, punctul acela în care sufletul se transformă în fluture și zboară în căutare de.. ceva! eu am rămas aici să mă iubesc, să mă îmbrățișez, așa cum ar fi trebuit să o facă alții. și mă descurc ! mi-am tras frumos un scaun de lângă perete și m-am așezat cot la cot cu viața, râdem de tine, de mine, de alte persoane care-mi străbat mintea. cu emoții de bucurie spun că viața asta a înțeles într-un sfârșit ce înseamnă repeat, replay și pause.
cu o simplă floare nu se face primăvară, dar se face cu un simplu gest lipsit de interes chiar, sau cu un zâmbet aruncat dintr-un colț al gurii.
astea fiind spuse revin la mine și la poveștile mele. după atâtea zile super încărcate mă simt mai obosită ca niciodată. și totuși, vreau să scriu. seems like the right thing to do.
mi-a sunat telefonul zilele astea, după ce primisem 2 mailuri pe care nu m-am deranjat să le citesc, eram grăbită, iar când m-am oprit din fuga mea uitasem de ele. respiram greu și nu am vrut să răspund. m-am uitat la mailuri, erau semnate eu, the handsome one . adică pe bune ? primul lucru la care m-am gândit era o farsă tâmpită din partea Andradei sau ceva. tu nu trimiți mailuri ! și apoi mi-am amintit cum nu ți-am răspuns la nimic altceva, nici măcar la apelul de mai devreme. din instinct am început să îți răspund scuzându-mă, încercând să te fac să înțelegi maratonul meu. dar știi, nu sunt obligată să fac asta. you were supposed to be my best friend, was that a lie? ar trebui să știi de ce fac ce fac și să îmi dai pace să mă culeg. aș fi putut să îmi las cuvintele să te lovească astfel încât să nu mai cauți unde nu e.
nu m-am înstrăinat doar de tine, m-am înstrăinat de multă lume, cred că și de mine. am atins, somehow, punctul acela în care sufletul se transformă în fluture și zboară în căutare de.. ceva! eu am rămas aici să mă iubesc, să mă îmbrățișez, așa cum ar fi trebuit să o facă alții. și mă descurc ! mi-am tras frumos un scaun de lângă perete și m-am așezat cot la cot cu viața, râdem de tine, de mine, de alte persoane care-mi străbat mintea. cu emoții de bucurie spun că viața asta a înțeles într-un sfârșit ce înseamnă repeat, replay și pause.
cu o simplă floare nu se face primăvară, dar se face cu un simplu gest lipsit de interes chiar, sau cu un zâmbet aruncat dintr-un colț al gurii.
Comentarii
Trimiteți un comentariu