vid
Simțea golul înăuntru ei de fiecare dată când se trezea. Nu e vorba de foame, sau ..știu și eu, poate doar uneori. E o scorbitură, un vid acolo unde sălășluise el. Și o durea rău capul. Nu atât de rău ca la început, dar încă destul de rău. Însă Diana se obișnuise, și măcar tăieturile i se vindecau. Dar golul din interior rămânea la fel. Asta nu cred că se va vindeca vreodată , își spunea înainte să adoarmă. În unele dimineți nu îi venea să se trezească, și se cuibărea sub pătura, simțind mirosul lui. Cu ochii strânși, putea dormi o zi și o noapte întreagă. Visând. Asta e partea cea mai plăcută. Visa in fiecare seară că e o lupoaică mai mare, mai puternică, mai iute și mai ageră decât toți. Când își dezgolea colții, toate viețuitoarele fugeau din calea ei. Nu ducea lipsă de hrană și blana îi ținea de cald. Iar el era cu ea, mare și teribil și al ei . N-avea să o părăsească niciodată. ..și atunci mi-am zis trezește-te !