A sick mind.

Simțea golul înăuntru ei de fiecare dată când se trezea. Nu e vorba de foame, sau ..știu și eu, poate doar uneori. E o scorbitură, un vid acolo unde sălășluise el. Și o durea rău capul. Nu atât de rău ca la început, dar încă destul de rău. Însă Diana se obișnuise, și măcar tăieturile i se vindecau. Dar golul din interior rămânea la fel. Asta nu cred că se va vindeca vreodată , își spunea înainte să adoarmă. În unele dimineți nu îi venea să se trezească, și se cuibărea sub pătura, simțind mirosul lui. Cu ochii strânși, putea dormi o zi și o noapte întreagă. Visând. Asta e partea cea mai plăcută. Visa in fiecare seară că e o lupoaică mai mare, mai puternică, mai iute și mai ageră decât toți. Când își dezgolea colții, toate viețuitoarele fugeau din calea ei. Nu ducea lipsă de hrană și blana îi ținea de cald. Iar el era cu ea, mare și teribil și  al ei . N-avea să o părăsească niciodată. ..și atunci mi-am zis trezește-te !

..se zice că nu de fiecare dată când zâmbești ești fericit. .atunci de ce să te prefaci? într-o zi mi-aș dori să nu mă mai gândesc la o explicație și să pot fi liberă.  .într-o bună zi voi fi mult prea departe și nu voi mai putea asculta nimic. .oare va simți cineva lipsa mea? .o să observe cineva? .cică întunericul câștigă atunci când se arde becul. tu ce zici?

 la ce imi pot folosi scupulele in jungla orasului? cat timp ma trezesc inca dimineata ma pot numi o femeie puternica, vorbind de frumusete.. nu stiu in ce masura. am invatat insa si cand sa ma dezbrac de caracter, dar in principal stiu sa fiu o fiara, sa despic din priviri, si sa zambesc in asa fel incat sa imi acopar nodurile din gat. invat, gresesc, imi car zilnic infinitul. ceea ce tu nu stii e ca in spatele oricarei femei puternice, nu uita, sta unul care a tarat-o mai intai prin iad.  nu-ti mai infunda capul cu prostii si nu te mai gandi la ce e mai rau. binele nu vine pana nu te arzi, la fel cum bebelusii nu invata sa rada inainte de a plange. bea o cafea si bucura-te de liniste, cine stie cat o s-o mai ai. uneori trebuie sa dai tot chiar daca stii c-o sa pierzi.  semnez, alta data

 Nu iti va cere nimeni socoteala pentru absenta ta. Nu te va certa nimeni ca o data cu plecarea ta a venit ploaia. Nu te voi intreba de ce ai ratacit in zadar atata timp. Noi ne punem bete-n propria viata. Vino.. o sa iti spun o poveste a ploii, poveste in care nu va fi nevoie sa scot nici un sunet, la fel ca povestea cu dus si intors. Am sa-ti spun povestea noastra! Ploaia vine! O pot mirosi, o pot simti in sangele meu ... Dorul ma apasa o data cu venirea ploii si tunetele sunt, de fapt, strigatele mele de ajutor. Asculta cum se aude ... ...dar parca nu vad niciun nor; e doar un picur, adus de teama mea interioara. Ploaia nu vine; totusi dorul persista... de ce?

 si aproape toti cunoastem sentimentul ala de nou .. stii, cand cumperi o papusa, masinuta, ursulet, ce naiba cumperi  ... si la inceput e buna, dar se uzeaza ,si i se rupe o mana .. sau o roata sau ce mama ei se rupe ..  o repari ! si te bucuri vazand ca pare ca noua ! esti atat de happy ca taticul tau a lipit-o si te poti juca din nou cu ea, desi se vede foarte clar ca undeva nu mai e cum era .. si nu va mai fi !  ..exact asta s-a intamplat ! candva, undeva s-a rupt firul .. apoi cineva a incercat sa il lipeasca .. cu scoci, cu mama lor .. de toate chestiile , dar niciodata nimeni nu a incercat sa il lipeasca cu sentimente adevarate, si cadea in cur de fiecare data cand nu reusea ..   intr-un final s-au adunat amandoua mainile si toata chestia s-a lipit la loc .. si nu s-a lipit cu super glue si nici cu mortii lor ..   dar inca se vad urmele de cand ea incerca cu mainile goale si singura sa lege toata chestia aia la loc ..  si bun, .. s-a legat .. dar poate prea tarziu ! ..

Tocmai ce mi s-a dus si ultimul gram de fericire. In doar cateva secunde pot spune ca am pierdut tot. Cu ce am ramas? Cu pielea care imi acopera oasele si o inima a carei batai sunt nefolositoare in clipa aceasta. Mi-au mai ramas doar acele degete medii care mai au curajul uneori sa picteze. Au ramas doi ochi caprui si goi cu care privesc spre cer. Momentul greu vine atunci cand realizezi ca toate planurile pe care ti le-ai facut nu mai au nici o sansa sa devina realitate, pentru ca lipseste ceva, sau mai bine zis, lipseste cineva. E dureros sa crezi ca toate vorbele dulci si calde au fost doar niste vorbe aruncate in vant, iar apoi sa vezi cum ti se intoarce spatele cu nepasare. Exact in momentul in care aveai cea mai mare nevoie ..Tot ce pot face in momentul acesta este sa-mi ascund toata durerea si goliciunea pe care a lasat-o sub zambetele mele false. Timpul care trebuie sa treaca pana toate cioburile inimii se vor intregi va trece al naibii de greu. As vrea sa sterg trecutul cu

Stiu ca e tarziu, stiu ca in tine ma innec de fiecare data cand nu mai pot, stiu ca-mi doresc cateodata sa urli la mine doar ca sa ma simt vie iar, stiu ca-mi zbiara sufletul cand ceru-si descarca toata ura, stiu ca inca-mi mai simt ranile pentru ca nu m-ai iertat, stiu ca vreau sa te am iar sa-ti simt caldura si sa-ti simt caldura si sa-ti vad ochii aia imbatati de placere, stiu ca in furia grabei cuprinse intre ora de si de am uitat cat insemnam unul pentru altul, stiu ca in momentul asta in clipa asta imi doresc sa tipi la mine sa-mi spui ca sunt o proasta si sa nu te merit da' sa fi aici. Sunt aici, sunt mana ta dreapta, sunt creanga de care sa te agati cand te afunzi in negura vazduhului, sunt aici sa-ti dau culoare cand te afunzi in propriul negru, sunt acea care isi bea cafeaua in fiecare dimineata si se gandeste la tine, sunt acea care darama fiecare zid format apoi isi aminteste sa-l ocoleasca, sunt locul in care te poti intoarce cand ti-e greu, sunt intrebarea care n

Si a plecat. L-am privit cum se indeparteaza cu capul in pamant si mainile in buzunar. Cand oare am ajuns sa fac un om atat de mandru si bun sa stea cu capul in pamant?  Nici nu stiam ca pot sa fac asa ceva. S-a asezat undeva in departare intr-un hamac si a inceput sa citeasca dintr-o carte. O ora mai tarziu m-am apropiat. Ma gandeam ca nu ti-am multumit pentru zilele astea superbe si pentru ca te-ai gandit ca mi-ar prinde bine. Iei loc? M-am intins langa tine. Te priveam cum te emotionai cand imi simteai parfumul, cand imi priveai ochii. Cum tremurai pentru ca imi simteai pielea atat de aproape. Ne-am privit minute in sir fara sa ne spunem nimic. Nu stiam daca imi era dor, daca imi fusese dor vreodata. M-am apropiat si mai mult si te-am sarutat. Suav, cu ochii inchisi. In secundele alea, mi-as fi dorit sa fie pentru totdeauna. Si dupa fiecare noapte in care mimez ca ma trezesc, ca ma ridic din amorteala noptii descopar un alt eu. Un alt eu rautacios, ranchiunos, cu en amintiri

Cand eram mica, credeam ca cubul meu cu fete colorate e stricat, doar pentru ca eu nu reuseam sa-l fac. Si m-am obisnuit asa.Nu exista adevar, atata vreme cat eu nu simt intotdeauna nevoia sa-l dezvalui; nu exista bine, atata timp cat nu simt sa-l urmez. Nu totul se invarte in jurul meu. Nu, eu nu sunt ca voi, gen independenta sau libera sau vrajeli de-astea ieftine de iesit la seminte. Nu, depind de foarte multe persoane si lucruri si daca ma iei de-aici si ma duci fie si doar la 10 km departe, sunt egala cu zero, nu mai am personalitate. Dar aici, pe scaunu' asta, cu ei langa mine, eu pot orice. [...apoi am aflat de crema adeziva Corega.]

Mi-e frica, mi-e atat de frica de mine, de timpul care fuge din ce in ce mai repede fara sa ma astepte, iar eu respir din ce in ce mai greu si realizez ca nu-l mai pot ajunge...Poate, intr-o zi, o sa ma opresc din fuga mea schioapata si inutila, o sa stau o clipa sa mai privesc o data in spate si o sa ma arunc in necunoscut...pana atunci, insa, urmaresc obosita timpul...