Teama.
Mi-e frica, mi-e atat de frica de mine, de timpul care fuge din ce in ce mai repede fara sa ma astepte, iar eu respir din ce in ce mai greu si realizez ca nu-l mai pot ajunge...Poate, intr-o zi, o sa ma opresc din fuga mea schioapata si inutila, o sa stau o clipa sa mai privesc o data in spate si o sa ma arunc in necunoscut...pana atunci, insa, urmaresc obosita timpul...
Comentarii
Trimiteți un comentariu