A sick mind.

Cand eram mica, credeam ca cubul meu cu fete colorate e stricat, doar pentru ca eu nu reuseam sa-l fac. Si m-am obisnuit asa.Nu exista adevar, atata vreme cat eu nu simt intotdeauna nevoia sa-l dezvalui; nu exista bine, atata timp cat nu simt sa-l urmez. Nu totul se invarte in jurul meu. Nu, eu nu sunt ca voi, gen independenta sau libera sau vrajeli de-astea ieftine de iesit la seminte. Nu, depind de foarte multe persoane si lucruri si daca ma iei de-aici si ma duci fie si doar la 10 km departe, sunt egala cu zero, nu mai am personalitate. Dar aici, pe scaunu' asta, cu ei langa mine, eu pot orice. [...apoi am aflat de crema adeziva Corega.]

Mi-e frica, mi-e atat de frica de mine, de timpul care fuge din ce in ce mai repede fara sa ma astepte, iar eu respir din ce in ce mai greu si realizez ca nu-l mai pot ajunge...Poate, intr-o zi, o sa ma opresc din fuga mea schioapata si inutila, o sa stau o clipa sa mai privesc o data in spate si o sa ma arunc in necunoscut...pana atunci, insa, urmaresc obosita timpul...

* Tu n-ai oricum! Pe tine n-o sa te impuste nimeni pentru ca o sa fiu eu acolo sa m-asez in fata ta, da' cum sa vezi tu?! Cateodata te-as impusca cu mana mea, dar as face-o prea la rece s-atunci as primi premiul Nobel Hitler. Dar niciun Hitler nu merita fraiere sa fac asta! Pentru ca oricat de mult mi-as dori eu sa fiu Hitler locul tau nu-l ia nimeni. Si nu-ti face griji, am sa-ti dau drumul inapoi acasa imediat dupa ce-mi trece carul de nervi  care guess what tot de la tine izvoraste. * Stiu c-o sa vi sa zbieri la mine maine. Stiu ca maine o sa ma certi. Stiu ca maine ai sa ma privesti in modul ala specific tie ca si cand mi-ai zbiera o mie de lucruri si mi-ai face o morala zdravana. Stiu ca maine o sa faci pe bruta. Stiu ca nici maine n-o sa recunosti ca ti-a fost dor. Dar cu siguranta maine stiu c-o sa ma iei inapoi! Asa-i nu?! O sa ma iei inapoi, nu?! O sa ma lasi sa-mi plec capul in poala ta si-o sa ma lasi sa vorbesc ca radioul ala stricat? Spune-mi ca asa va fi! Si spune-mi...