Ce faci? :) Cred ca mi am rupt tot ce mai aveam întreg din mine sa pot sa dau send la un nenorocit de mesaj. Mi am futut mâinile și mi am ros buzele. Am fumat dublu și am stat în geam de parca aveam din nou 18 ani. Și pana la urma ce naiba e asta? Ma întorc contra oricărei dorințe ale mele și stau ferma cu spatele. Îmi vine sa urlu și sa zbiera ca și cum ploaia ar fi de vina pentru un alt eșec pe care îl așez în dosar. Îmi cos buzele cu răni și ma încrunt de parca cineva m ar lovi cu un bici și eu as înghiți durerea. E doar o alta seara de sâmbătă și un alt sentiment care mi întărește neputința. Dar nu e ceva necunoscut, nu... e ceva ce cunosc foarte bine, mai bine chiar decât pe mine. O grămadă de nopți întregi târzi, dar puține dimineți. Aaah m am saturat de rahaturile astea chiar dacă mai am obișnuit în același timp. Aștept sa plec și sa ies din chestia asta în care am intrat din nou, și sa trăiesc cu iluzia ca nu știu de ce mama naibii am un gol în mine. Pentru ca, la naiba, acu
*realizez că atât de repede trece timpul când ești cu cineva, 3 ani au trecut exact cum cădea pisica mea de la balcon. și e chestia aia, că atunci când ești cu cineva mai mult decât 3 ani deja nu îl mai suporți, și zici ca dragostea s-a dus la mama naibii. dar când ai inima prinsă în carne parcă mai greu trece timpul și încep certurile cu tine. problema e când vrei să te desparți și ghici ce, nu poți. si stai supărat și îți dai seama că de fapt timpul trece. am rătăcit multă vreme ca să ajung acum să spun măcar că mă cunosc. dacă stai să te gândești, 21 de primăveri nu sunt multe, dar sunt suficiente. te-am prins de încheietură pe prag de plecare. te-am crezut doar când te-am văzut pășind. în disperarea mea te-am implorat să rămâi, că m-au trădat și ochii și corpul care deja-mi tremura. ți-ai continuat pașii însă, convins fiind că alegerea ta e pentru amândoi și era destul încât să o consideri justificată. tu vedeai cum lumea mea se destrăma și îți spuneai că nu mai poți să rămâi. n
nu am putut să mă abțin. am auzit că ai pe cineva. recunosc că am fost puțin sceptică, dar mă bucur mult pentru tine. era timpul să îți refaci viața și să fi fericit în continuare. știu că încă citești, de-asta îți urez aici toate cele bune și fericirea pe care ți-o doreai de atât de mult timp. sper că nu e prea ciudat să îți spun să profiți de timpul tău și de oportunități pentru că meriți ! e bizar că am avut dreptate și de data aceasta, acum îți spun eu să îți amintești ultima conversație. cu toate cele. îți doresc tot binele din lume. astea fiind spuse revin la mine și la poveștile mele. după atâtea zile super încărcate mă simt mai obosită ca niciodată. și totuși, vreau să scriu. seems like the right thing to do. mi-a sunat telefonul zilele astea, după ce primisem 2 mailuri pe care nu m-am deranjat să le citesc, eram grăbită, iar când m-am oprit din fuga mea uitasem de ele. respiram greu și nu am vrut să răspund. m-am uitat la mailuri, erau semnate eu, the handsome one . adic
Comentarii
Trimiteți un comentariu