*realizez că atât de repede trece timpul când ești cu cineva, 3 ani au trecut exact cum cădea pisica mea de la balcon. și e chestia aia, că atunci când ești cu cineva mai mult decât 3 ani deja nu îl mai suporți, și zici ca dragostea s-a dus la mama naibii. dar când ai inima prinsă în carne parcă mai greu trece timpul și încep certurile cu tine. problema e când vrei să te desparți și ghici ce, nu poți. si stai supărat și îți dai seama că de fapt timpul trece. am rătăcit multă vreme ca să ajung acum să spun măcar că mă cunosc. dacă stai să te gândești, 21 de primăveri nu sunt multe, dar sunt suficiente. te-am prins de încheietură pe prag de plecare. te-am crezut doar când te-am văzut pășind. în disperarea mea te-am implorat să rămâi, că m-au trădat și ochii și corpul care deja-mi tremura. ți-ai continuat pașii însă, convins fiind că alegerea ta e pentru amândoi și era destul încât să o consideri justificată. tu vedeai cum lumea mea se destrăma și îți spuneai că nu mai poți să rămâi. n...
Ce faci? :) Cred ca mi am rupt tot ce mai aveam întreg din mine sa pot sa dau send la un nenorocit de mesaj. Mi am futut mâinile și mi am ros buzele. Am fumat dublu și am stat în geam de parca aveam din nou 18 ani. Și pana la urma ce naiba e asta? Ma întorc contra oricărei dorințe ale mele și stau ferma cu spatele. Îmi vine sa urlu și sa zbiera ca și cum ploaia ar fi de vina pentru un alt eșec pe care îl așez în dosar. Îmi cos buzele cu răni și ma încrunt de parca cineva m ar lovi cu un bici și eu as înghiți durerea. E doar o alta seara de sâmbătă și un alt sentiment care mi întărește neputința. Dar nu e ceva necunoscut, nu... e ceva ce cunosc foarte bine, mai bine chiar decât pe mine. O grămadă de nopți întregi târzi, dar puține dimineți. Aaah m am saturat de rahaturile astea chiar dacă mai am obișnuit în același timp. Aștept sa plec și sa ies din chestia asta în care am intrat din nou, și sa trăiesc cu iluzia ca nu știu de ce mama naibii am un gol în mine. Pentru ca, la naiba, acu...
guess who's back ! de parca nu as avea destul alb in jurul meu, mi-am dat seama ca hartia nu tine si pixul se termina. nu au trecut decat 4 zile de la internare in care vreau sa spun ca nu m-am jucat nimic, dar ma simt ca intr-un joc. albul are urme de gri iar atmosfera e mizerabila, geamurile dinspre curte sunt mari si in fata lor stau suspendate doua carpe care tin locul unor perdele, iar usa si 'zidul' de pe partea acesteia sunt compuse din bucati de sticla ... cred ca mata. vopseaua de pe lemn s-a dus alocuri, asa ca nu te impiedica absolut nimic ca in momentul in care deschizi ochii sa te simti exact ca intr-un joc 'survival horror' care are o grafica extrem de proasta. daca mai ai si privirea in ceata e perfect, toti batranii care trec pe langa salonul tau o sa arate ca niste zombie... daca ai o imaginatie la fel de bogata ca si mine. oricum, ploua, o baba sforaie in dreapta mea alta mesteca in fata mea. e o noapte mai urata decat cea de ieri dar ma...
Comentarii
Trimiteți un comentariu