A sick mind.

Stiu ca e tarziu, stiu ca in tine ma innec de fiecare data cand nu mai pot, stiu ca-mi doresc cateodata sa urli la mine doar ca sa ma simt vie iar, stiu ca-mi zbiara sufletul cand ceru-si descarca toata ura, stiu ca inca-mi mai simt ranile pentru ca nu m-ai iertat, stiu ca vreau sa te am iar sa-ti simt caldura si sa-ti simt caldura si sa-ti vad ochii aia imbatati de placere, stiu ca in furia grabei cuprinse intre ora de si de am uitat cat insemnam unul pentru altul, stiu ca in momentul asta in clipa asta imi doresc sa tipi la mine sa-mi spui ca sunt o proasta si sa nu te merit da' sa fi aici. Sunt aici, sunt mana ta dreapta, sunt creanga de care sa te agati cand te afunzi in negura vazduhului, sunt aici sa-ti dau culoare cand te afunzi in propriul negru, sunt acea care isi bea cafeaua in fiecare dimineata si se gandeste la tine, sunt acea care darama fiecare zid format apoi isi aminteste sa-l ocoleasca, sunt locul in care te poti intoarce cand ti-e greu, sunt intrebarea care n...

Si a plecat. L-am privit cum se indeparteaza cu capul in pamant si mainile in buzunar. Cand oare am ajuns sa fac un om atat de mandru si bun sa stea cu capul in pamant?  Nici nu stiam ca pot sa fac asa ceva. S-a asezat undeva in departare intr-un hamac si a inceput sa citeasca dintr-o carte. O ora mai tarziu m-am apropiat. Ma gandeam ca nu ti-am multumit pentru zilele astea superbe si pentru ca te-ai gandit ca mi-ar prinde bine. Iei loc? M-am intins langa tine. Te priveam cum te emotionai cand imi simteai parfumul, cand imi priveai ochii. Cum tremurai pentru ca imi simteai pielea atat de aproape. Ne-am privit minute in sir fara sa ne spunem nimic. Nu stiam daca imi era dor, daca imi fusese dor vreodata. M-am apropiat si mai mult si te-am sarutat. Suav, cu ochii inchisi. In secundele alea, mi-as fi dorit sa fie pentru totdeauna. Si dupa fiecare noapte in care mimez ca ma trezesc, ca ma ridic din amorteala noptii descopar un alt eu. Un alt eu rautacios, ranchiunos, cu en amin...

Cand eram mica, credeam ca cubul meu cu fete colorate e stricat, doar pentru ca eu nu reuseam sa-l fac. Si m-am obisnuit asa.Nu exista adevar, atata vreme cat eu nu simt intotdeauna nevoia sa-l dezvalui; nu exista bine, atata timp cat nu simt sa-l urmez. Nu totul se invarte in jurul meu. Nu, eu nu sunt ca voi, gen independenta sau libera sau vrajeli de-astea ieftine de iesit la seminte. Nu, depind de foarte multe persoane si lucruri si daca ma iei de-aici si ma duci fie si doar la 10 km departe, sunt egala cu zero, nu mai am personalitate. Dar aici, pe scaunu' asta, cu ei langa mine, eu pot orice. [...apoi am aflat de crema adeziva Corega.]

Mi-e frica, mi-e atat de frica de mine, de timpul care fuge din ce in ce mai repede fara sa ma astepte, iar eu respir din ce in ce mai greu si realizez ca nu-l mai pot ajunge...Poate, intr-o zi, o sa ma opresc din fuga mea schioapata si inutila, o sa stau o clipa sa mai privesc o data in spate si o sa ma arunc in necunoscut...pana atunci, insa, urmaresc obosita timpul...

* Tu n-ai oricum! Pe tine n-o sa te impuste nimeni pentru ca o sa fiu eu acolo sa m-asez in fata ta, da' cum sa vezi tu?! Cateodata te-as impusca cu mana mea, dar as face-o prea la rece s-atunci as primi premiul Nobel Hitler. Dar niciun Hitler nu merita fraiere sa fac asta! Pentru ca oricat de mult mi-as dori eu sa fiu Hitler locul tau nu-l ia nimeni. Si nu-ti face griji, am sa-ti dau drumul inapoi acasa imediat dupa ce-mi trece carul de nervi  care guess what tot de la tine izvoraste. * Stiu c-o sa vi sa zbieri la mine maine. Stiu ca maine o sa ma certi. Stiu ca maine ai sa ma privesti in modul ala specific tie ca si cand mi-ai zbiera o mie de lucruri si mi-ai face o morala zdravana. Stiu ca maine o sa faci pe bruta. Stiu ca nici maine n-o sa recunosti ca ti-a fost dor. Dar cu siguranta maine stiu c-o sa ma iei inapoi! Asa-i nu?! O sa ma iei inapoi, nu?! O sa ma lasi sa-mi plec capul in poala ta si-o sa ma lasi sa vorbesc ca radioul ala stricat? Spune-mi ca asa va fi! Si spune-mi...