A sick mind.

m-am trezit când s-a agățat de piciorul meu și m-a mușcat. se pare că în vis nici păianjenii nu sunt ceea ce par, se dădea drept gândac. sunt destul de convinsă că am înnebunit, deoarece am rămas singură de o zi și deja tremură și vibrează ghiuveta, centrala am impresia că vomită iar in camera mijlocie parchetul prinde glas noaptea, doar că nu știe a vorbi și se vaită în zadar. și acum că mă uit la ce am scris realizez că sunt stările mele, poate așa le percepe mintea mea de doi bani. sper doar că Dumnezeu în momentul acesta scrie indicațiile scenice, m-am pregătit pentru ce e mai rău, până la urmă mi-am făcut-o singură. am sentimentul că în acest moment sunt forțată să migrez. am simțit asta în timp ce mă grăbeam să-mi sugrum umanitatea, asta se întâmpla cam ieri pe la apus când se intețea vântul și eu nu mai știam cum e să fi în siguranță. la ora 5 am fost în picioare. mi-am smuls gândurile și m-am îndreptat spre bucătărie, nu am reușit să mănânc dar mi-am făcut o cafea. am pu...

* este umbra unei nopți.

A fost o zi lungă și ea era obosită. Stătea cu spatele lipită de zidul murdar și rece. Ploaia cădea ușor în jurul ei și parca pleoapele i se îngreunau cu fiecare picur. Îi venea să se întindă pe jos. Ațipi însă, a doua oară se trezi brusc, speriată, cu inima săltând, crezând că cineva era lângă ea. Picioarele îi erau înțepenite iar pătura îi alunecă de pe trup. Era într-un pat, știa că visase pentru că era rece. Perechi de umbre se defineau în intuneric, dansând și umplând pereții de un alb bolnav. Vroia să bea ceva pentru a-şi șterge putrezeala, se ridică și atunci își simți oasele bătrâne, grele și uscate. Pașii o conduseră spre bucătărie, unde, de data aceasta, dansau parcă prinse de o lumânare umbrele sale. Înecă flacăra în degetele ei, nu-şi suporta goliciunea trupului. Și la ce folos, nu o interesa. Dacă n-avea să îl atingă nu mai avea nevoie de ele. Suflet n-avea. Și așa, toată puterea s-a dus pe gânduri. e ora 9 și inima te vrea.

intr-o alta lume stiu ca ai trecut pe langa mine si te-am observat, altfel nu imi explic cum ai reusit sa imi intrii atat de adanc in suflet si minte. inainte sa te vad credeam ca sunt o persoana seaca si realista, care nu fuge dupa fluturasi sau dorinte. eram convinsa ca ma cunosc si ca stau in picioare datorita felului meu de a fi, cu toate principiile mele gresite care ma fereau de implicatii. intotdeauna mi-am indepartat persoanele din jurul meu, un pic de distanta ziceam ca nu strica. a aparut. nu stiam cum il cheama dar ii stiam zambetul. mi-a atras atentia in cateva secunde si a reusit sa imi smulga inima la fel de usor de parca era o petala. m-a dezbracat de principii si mi-a aratat ca pot, am reusit sa imi pastrez sentimentele fara nici un efort, nu a trebuit sa le amplific pentru ca s-au amplificat singure. nu am reusit sa ma controlez insa, sunt prea obosita sa imi privesc esecul in ochi. ma simteam confortabil doar langa el, aveam sentimentul ca eram doua jumatati mo...

am în minte doar frânturi din momentele in care cortina a căzut prea devreme. am simțit singură că într-o luptă doar genunchii te dor și trebuie să știi cum să atenuezi căderea. astăzi mă întreb cine ar avea urechi atât de curate încât să îmi înțeleagă toate câte zac în toracele meu? 'și mi-am luat sabia cu atâta ură încât puteam cresta orașe întregi, cu o singură flegmă puteam umple râuri de sânge. mi-era dor să fiu o războinică, să îmi pătez mâinile cu suflarea lor. i-am îngropat undeva departe și totuși destul de aproape să îmi poată admira zâmbetul meu de glorie. mi-e scârbă. '

el nu găsea nimic mai bun în jurul lui, pentru că era adâncit în toată plinătatea rutinii sale. uneori, mă vedea pe mine. o femeie ștearsă și seacă, lipsită de forme și de zâmbet, lipsită de viață, care purta o expresie destul de hilară pe chip, cu o urâțenie făr' de capăt la început ascunsă după machiaj. și m-am dus alături de el, crezând că merg singură. m-am luptat să îl am, mi-am zis că pot și sunt puternică, dar nu m-am luptat să-l păstrez. nu i-am oferit nimic, nici fericire, nici distracții, nici tinerețe, nici frumusețe, nici palpitații. dar de un lucru sunt foarte sigură, și anume că eu îl iubesc pe omul acesta!

azi nu mai sunt doar un soldat, azi sunt regin ă!