A sick mind.

 Caruselul meu nu se oprește. Nu pot coborâ, nu pot sări, pur și simplu se învârte continuu. Trebuie să am grijă. It never stops... nu pot scrie ce simt acum pentru că o parte din cititori mă cunosc personal. Cred că voi face o schimbare.

Am intrat în vană și m-am gândit să scriu.  E singurul loc care îmi dă libertatea de a mă exprima. În ultimul timp am avut probleme de acest gen.. și încă am. Ce nu am acum e baterie așa că voi fi succintă. Pentru cine nu mă cunoaște, numele meu este Diana. Curând am împlinit 19 ani.. De ani de zile mă lupt cu chestii pe care greu le pot controla, poate vedeți dorința mea de a face parte dintr-un support group. Dar apoi îmi amintesc: sunt puternică! Și beau o cafea tare. Mă apucă palpitațiile dar SUNT puternică în continuare! Uneori mă amuz singură. Alteori îmi sun prietena.. rar mă gândesc că mi-ar fi plăcut să am o soră mai mare, sau un frate care să mă scoată din sărite ... și de obicei atunci e momentul în care intră bunică-mea râzând în camera mea. O iubesc. II ador ființa, încrederea aceea sublimă ... nu am cuvinte. Nu voi vorbi despre altcineva din familie. Bunicul meu, Dumnezeu să îl ierte, a ales să mă păzească spiritual. îmi place să scriu. Nu știu dacă e un defect sau ...

Nu am știut că provoc atâta ură și dezamăgire. Dragul meu, ti-am promis că îmi voi ține dorul în frâu și nu o să îți scriu... dar a trecut o zi și deja m-am săturat să vorbesc singură. Mi-am canalizat energia pe ziua bunicii, care va fi peste 10 zile, femeia merită tot ce aș putea să îi ofer. Dar.. cum am aflat și noi, nimic nu e permanent, deci ele dispăreau și tu Îți făceai loc din nou. De fapt, ce s-a întâmplat? Timpul a trecut repede alături de tine și inima nu îmi dă voie să regret. Am reușit să cunosc tot, disprețul din glasul tău și Universul din ochii tăi, întotdeauna mi-au plăcut. Nu e prima dată când mă simt powerless, dar e prima dată când sunt decisă să îți respect alegerea. Pentru că încă te iubesc, chiar dacă te vreau înapoi și simplu fapt mă sfâșie, sentimentele și cicatricele tale mă fac să cred că egoismul tău e corect. Tot ce mi-am dorit a fost să fiu your lady, ever forever and... this hurts the most. Nu vreau să mai spun nimic.Aș vrea să te strâng în brațe, dar un...

Toate merg bine în ultimul timp, iubesc .. și îmi place să cred că sunt iubită, am o relație excelentă cu femeia care m-a crescut și am îndepărtat-o, zic, voit, pe cea care m-a născut. De școală sunt sigură și spre viitor mi-e temă să privesc. Deci? Unde greșesc? Mi-e frică de ce aduce ziua de mâine, în fiecare seară adorm cu teamă și mă trezesc agitată. Greșeli, trecut, idei și probleme.. năruie în capul meu, vorbe urâte și amenințări, jigniri, plecări, minciuni și zile negre. Nu știu ce să cred, am vreo boală sau sunt doar tipul infect de incurabilă care strică momentele. În anumite situații prefer să nu cred nimic.. aștept, în continuare aștept, nu știu ce. Sunt anumite persoane fără de care nu mă văd. Una e lândă mine acum. Deci, de ce nu simt că aparțin ? I do not know where I belong.

Am ajuns de unde am plecat. Cred că atât am de spus. M-am săturat să vorbesc singură și cred că acum vorbesc cu tine, oricine ai fi, oricine ar citi aberațiile mele. Întotdeauna mi-am dorit să fiu o artistă, să creez, să am posibilitatea să evadez în lumea mea și să nu simt nevoia să o transform pe cea reală. Dar ce s-a intâmplat? Am văzut ca din așa ceva nu pot trăi și până și ca hobby e mult prea costisitor. Personal, prefer să stau acasă și să murdăresc bucătăria și camera mea decât să ies și să arunc suma aia de bani de care trebuie uneori să trag. După ce mi-am incheiat frumoasa aventură în culori am dat de cea a cuvintelor. Ne-am jucat de-a v-ați ascunselea și ne-am împletit în sensuri. Mi-am creeat o altă iluzie a ceea ce îmi doresc să fiu, incă de pe vremea tonurilor cautându-mi puterea în alcool și orice altceva în afara inimii. Unde era sensul? Asta nu știu, nu sunt sigură unde e acum, și nu sunt sigură că vreau să știu. Mi-e greu să scriu despre ceva ce nu am trăit, ce nu a...

Cred ca din cauza temerilor mele si a faptului ca imi vad lumea prabusindu-se am ajuns sa visez asemenea prostii. Sunt atat de obosita psihic si astept o minune ataaaat de mare. Daaar, ma va concentra pe altele. Mi-am propus sa fiu cea mai buna in alte domenii. Sper sa te intorci inapoi. La mine. Editat: 12.23.2014 - 10:52. Abia astept sa plec.

"The light on the horizon Was brighter yesterday With shadows floating over The scars begin to fade. "