alte confesiuni

alcoolizată timp de câteva ore, am realizat că te-am pierdut, încerc să mă regăsesc și să te câștig ... îmi rulează în cap același film. nu îmi e somn, nu îmi e foame, nu îmi e sete, în schimb îmi e dor!
mă-ntreb cât mai am când dețin totul și n-am nimic. urlă în mine copilul singuratic. ce am fost, ce sunt și ce voi fi.
mi-am zis că nu îți mai scriu. că azi nu am chef, dar îți spun despre faptul că uneori mă supăr pe tine deoarece nu te înțeleg, chiar dacă avem același film. te privesc mereu și uneori mă grăbeam să prind zorii trează în speranța că într-una din dimineți voi fi a ta, conplet, permanent, și mă vei privi cum nu ai făcut-o niciodată.

credeam că dacă te iau acasă mă pot bate cu zmeii.

nu e obișnuință, dar am reușit să scot la suprafață tot ce e mai rău în tine. în adâncul meu te acuz pentru momentele mele de pierdere, când mă lovesc de oameni căutându-te din priviri. când deja obosesc, ma rup de realitate și te caut în mintea mea, pentru mă asigura de existență.

am golit sticle împreună, desvoperind pe fundul lor sute de sentimente. îmi pare rău că sentimentele adevărate au rămas nespuse.

mă așez pe balcon și mă uit la cer, îmi simt neputința. știu că nu voi atinge poarta raiului, dar mai știu că sunt un soldat îndrăgostit de căpitanul său.