nothing else matters

"până voi muri". așa ți-am spus sugrumată de fericire. pentru că și fericirea-i o moarte lentă. buza de jos mi-e crăpată deoarece sunt gâtuită de dor. mizerabilul meu de ceas nu a vrut să se oprească în cel mai fericit moment, ci s-a dus, atât de lent încât îmi venea să îmi scot inima din piept de durere. care-ar fi pedeapsa? poate am fost un om rău în trecut, dar nici chiar așa,  cele mai bune intenții nu justifică și nici nu spală un lucru făcut greșit. așadar, revenim la tine, nici eu nu mai știu câte expresii faciale ai avut, dar mereu am încercat să nu văd niciuna tristă, deși arătai mai frumos când erai serios, mai matur, mai sigur pe tine, mai integru. îmi amintesc cât de jucăuș erai și cum mă strigai pe nume, mi se zbârleşte pielea. azi îți spun încă o dată că te iubesc din egoism, deoarece îmi fierbe sângele în vene la gândul că nu o să rămâi pe veci al meu.
sumt furioasă pentru că mi-ai arătat că sunt capabilă de sentimente, că ai avut răbdare, că mi-ai dat un loc cald, pentru că ai plecat.
mi-amintesc că mă ascundeam în tine cand îmi era mult prea frică. când simțeam durere alergam spre tine. când simțeam că mor zâmbeam și mă alinam spunând că ești aici. te așezai lângă mine și pentru o fracțiune de secundă simțeam că sunt unde trebuie.. absența ta era singurul mod în care îmi arătai că te-ai săturat,  dar nu plecam, nici când credeam că nu mai vi, stateam cuminte, cu bărbia pe genunchi, așteptând o eternitate, când te întorceai și cereai înapoi încercam să cresc, să nu clachez, pentru că trebuia să îți arăt că pot.
omul meu cu ochi verzi.

știu că fluturii trăiesc doar o zi pe pământ, dar în stomacul meu cât?


se deşteptă chiar înainte de răsăritul soarelui. era tristă că visa lei. acum era pisică, nu leu. visele cu lei erau cele bune, acolo era ageră și puternică, își alerga prada având haita în spatele ei. celelalte vise erau cele urâte, când avea două picioare în loc de patru. atunci mereu căuta pe cineva, printr-un ținut pustiu al sângelui. mereu ploua acolo și era plin de insecte... în acel vis plângea, exact ca o fetiță speriată.
noaptea se visa iarăși leu, dar era total diferit; nu avea haită, umbla singură după pradă, pândind umbre prin ceață.
când se trezi, era oarbă.

***

blogul s-a închis, unele gânduri le păstrez pentru mine.