lunea din joi
nu credeam ca poate fi atat de placut sa te chinui sa stai pe un cal cat zidul pe o asa caldura. e bestial! mi-a luat, uite asa, toate gandurile si prostiile mele din cap si le-a aruncat departe.
e o zi urata si calda de joi, ma intreb de ce ma simt ca intr-o dupamasa de luni?
mi-era dor sa scriu dar realizez pentru prima data... ca nu stiu sa ma exprim acum. am ajuns sa cred ca unele cuvinte nu au sens, incerc sa imi blochez emotiile dar mintea nu se ascunde, nu tace, nu vrea sa se bucure de putina odihna.
ei, asta e. toti avem fixurile noastre, doar ca mie imi place sa le discut uneori cu acest ecran minunat, bufnesc in ras la fel de repede cum ochii mei se inneaca in sare si totusi, sunt puternica. am ajuns aici, cu toate luptele mele inutile care de multe ori sunt create de mine, si ma consider tare! pentru ca oricat de goala m-as simti, oamenii nu vad decat hainele.
ma fascineaza schimbarile (cu toate ca nu imi plac deloc). pe moment nu realizez, astazi ma intrebam de ce eram eu suparata acum cateva zile. aaah, da, simteam ca nu ma pot integra, nicaieri. nu era o parere de rau, era un adevar grav. ieri m-am simtit bine, azi am zis ca nu imi pasa. cum am reusit eu sa trec in 3 zile prin 3 etape total diferite si radicale nu imi dau seama, cert e ca stiu sigur ca maine ma voi simti ca alataieri, si sambata ca mieruri. in fine, ideea principala e ca si integrata cu sentimentul de neintegrata, vreau sa plec..
mi-e dor de iesirile in afara orasului, nu e un oras mare dar e o jungla parasita.
apropo, la multi ani, tata, sau Dorin. whatever.
e o zi urata si calda de joi, ma intreb de ce ma simt ca intr-o dupamasa de luni?
mi-era dor sa scriu dar realizez pentru prima data... ca nu stiu sa ma exprim acum. am ajuns sa cred ca unele cuvinte nu au sens, incerc sa imi blochez emotiile dar mintea nu se ascunde, nu tace, nu vrea sa se bucure de putina odihna.
ei, asta e. toti avem fixurile noastre, doar ca mie imi place sa le discut uneori cu acest ecran minunat, bufnesc in ras la fel de repede cum ochii mei se inneaca in sare si totusi, sunt puternica. am ajuns aici, cu toate luptele mele inutile care de multe ori sunt create de mine, si ma consider tare! pentru ca oricat de goala m-as simti, oamenii nu vad decat hainele.
ma fascineaza schimbarile (cu toate ca nu imi plac deloc). pe moment nu realizez, astazi ma intrebam de ce eram eu suparata acum cateva zile. aaah, da, simteam ca nu ma pot integra, nicaieri. nu era o parere de rau, era un adevar grav. ieri m-am simtit bine, azi am zis ca nu imi pasa. cum am reusit eu sa trec in 3 zile prin 3 etape total diferite si radicale nu imi dau seama, cert e ca stiu sigur ca maine ma voi simti ca alataieri, si sambata ca mieruri. in fine, ideea principala e ca si integrata cu sentimentul de neintegrata, vreau sa plec..
mi-e dor de iesirile in afara orasului, nu e un oras mare dar e o jungla parasita.
apropo, la multi ani, tata, sau Dorin. whatever.
Comentarii
Trimiteți un comentariu