18.11.2015
mă aflam față în față cu mine însămi și nu știam ce să-mi spun. mi-aș fi dat o palmă, însă păream prea drăguță să-mi stric machiajul. m-am așezat picior peste picior și păream senzuală. mă credeam prințesă la castel și-mi imaginam tot alaiul de servitori cum roiesc în jurul meu. îmi imaginasem odată că-ntr-o altă viață fusesem regină și-n viața de zi cu zi aveam apucături prostești precum faptul că așteptam constant de la orice persoană să se-ncline-n a mea față și priveam cu dispreț orice gest mitocănesc. s-a auzit un zgomot și când mi-am întors privirea ..
Diana zâmbea ironic din oglindă. avea doi ani deja. adoptase o poziție relaxată, cu picioarele larg deschise. își plimba mâna prin păr și era mândră. femeia aceasta, o manipulatoare nenorocită, eram tot eu. femeia aceasta era rodul imaginației mele. am aflat de existența ei când aproape era să intru în comă. mi-o amintesc și azi, stând înaintea mea cu privirea demonică, râzând isteric. țin minte cum am căzut lată la pământ zăcând într-o baltă de sânge. era întuneric și de undeva din depărtare se auzea vocea ei. o voce de femeie puternică precum o fiară ce se dezlănțuie. atunci am realizat cât de tare mă uram fiindcă Demonul nu era nimic altceva decât suma alegerilor mele, a vorbelor pe care le-am înghițit de-a lungul timpului și mai ales, a problemelor din trecut pe care nu le rezolvasem încă. ajunsesem în situația aceasta din ignoranță. duceam lupte interioare în loc să-mi prețuiesc propria ființă. situația scăpase de sub control și oricine ar fi putut întreba de ce n-am cerut ajutor. eram singură și o aveam numai pe ea. când am ajuns s-o cunosc mai bine mi-am dat seama că-i tot ceea ce o parte din mine nu reușise niciodată să fie. făcusem la un moment dat un pact cu ea și îi dădeam voie să intervină și să acționeze în momentele mele de slăbiciune. ceea ce nu știam la vremea respectivă era faptul că atunci când faci pact cu demonii nu există cale de întoarcere. plătești cu vârf și îndesat. la fel de târziu mi-am dat seama că-mi amanetasem trupul și nu dispuneam de resursele necesare pentru a-l lua înapoi. adevărata palmă primită din partea vieții aceasta a fost. eram prizoniera propriului trup, căci Diana ajunsese să-mi acapareze mare parte din ființă; cumva reușise să dețină controlul, iar când încercam să ies la liman mă loveam de ziduri înalte și groase. ceea ce folosisem ani la rând împotriva altora ea folosea împotriva mea; propriile-mi ziduri cu care țineam oamenii la distanță. un exterior frumos și un interior putred; un tablou demn de tot disprețul.
așa comunicăm noi; printr-o oglindă !
Diana zâmbea ironic din oglindă. avea doi ani deja. adoptase o poziție relaxată, cu picioarele larg deschise. își plimba mâna prin păr și era mândră. femeia aceasta, o manipulatoare nenorocită, eram tot eu. femeia aceasta era rodul imaginației mele. am aflat de existența ei când aproape era să intru în comă. mi-o amintesc și azi, stând înaintea mea cu privirea demonică, râzând isteric. țin minte cum am căzut lată la pământ zăcând într-o baltă de sânge. era întuneric și de undeva din depărtare se auzea vocea ei. o voce de femeie puternică precum o fiară ce se dezlănțuie. atunci am realizat cât de tare mă uram fiindcă Demonul nu era nimic altceva decât suma alegerilor mele, a vorbelor pe care le-am înghițit de-a lungul timpului și mai ales, a problemelor din trecut pe care nu le rezolvasem încă. ajunsesem în situația aceasta din ignoranță. duceam lupte interioare în loc să-mi prețuiesc propria ființă. situația scăpase de sub control și oricine ar fi putut întreba de ce n-am cerut ajutor. eram singură și o aveam numai pe ea. când am ajuns s-o cunosc mai bine mi-am dat seama că-i tot ceea ce o parte din mine nu reușise niciodată să fie. făcusem la un moment dat un pact cu ea și îi dădeam voie să intervină și să acționeze în momentele mele de slăbiciune. ceea ce nu știam la vremea respectivă era faptul că atunci când faci pact cu demonii nu există cale de întoarcere. plătești cu vârf și îndesat. la fel de târziu mi-am dat seama că-mi amanetasem trupul și nu dispuneam de resursele necesare pentru a-l lua înapoi. adevărata palmă primită din partea vieții aceasta a fost. eram prizoniera propriului trup, căci Diana ajunsese să-mi acapareze mare parte din ființă; cumva reușise să dețină controlul, iar când încercam să ies la liman mă loveam de ziduri înalte și groase. ceea ce folosisem ani la rând împotriva altora ea folosea împotriva mea; propriile-mi ziduri cu care țineam oamenii la distanță. un exterior frumos și un interior putred; un tablou demn de tot disprețul.
așa comunicăm noi; printr-o oglindă !
Comentarii
Trimiteți un comentariu