A sick mind.

am o stare.. nu stiu cum sa o descriu.. totul mi-e atat de neclar. :) nu stiu ce sa cred, nu stiu ce se intampla.. nimeni nu se oboseste sa imi arate ca nu e adevarat ce vad sau ce cred, ceea ce cred eu ca inseamna ca am mai multa dreptate decat imi imaginam. ma calma pictura acum un timp, astazi nu am reusit nici macar sa ma asez in vechiul meu mediu dupa ce l-am aranjat. inima imi dicta si mana era si doritoare si speriata. o ploaie de culori si doi indragostiti, cred ca .. blocajul meu e normal.. intr-un mod infricosator dar normal. atat de mult cer? mi-am impus sa nu mai vorbesc. sper sa putrezesc impreuna cu sentimentele si cuvintele nespuse. ----------------------------- Gata. Punem punct discutiei despre mine si acum vorbim despre ploaie, pentru ca nu stiu daca in momentul acesta inca ploua dar stiu ca a plouat. si asa mi-as dori sa merg in bucatarie dar ceva ma tine, mi-e teama sa nu vad ceva.  Acum chiar mi-e frica. Nu teama. Frica. 

urasc oamenii care nu folosesc diacritice, ma urasc si pe mine dar telefonul a devenit insuportabil. m-am saturat sa scriu despre dilemele sau gandurile mele legate de viata sentimentala.. era o perioada in care ma ajuta dar acum ma simt de parca ma lovesc non-stop de o usa inchisa.. nu-mi place sa ma uit ls televizor, pe cat de proaste sunt individele... au un corp perfect.. urasc chestia asta! cum ar trebui sa imi iubesc eu corpul si sa imi accept toate defectele cand in jurul meu sunt promovate doar 'perfectiunile'? nu ma simt bine. e vara! am atatea lucruri de sters.. acum stau ziua si astept ploaia, nu vreau sa vad pantaloni scurti.. ! scriu acum pentru ca ma simt singura, brusc. am sters mai bine de doua zeci de randuri, ma rog, nu are rost.

nu credeam ca poate fi atat de placut sa te chinui sa stai pe un cal cat zidul pe o asa caldura. e bestial! mi-a luat, uite asa, toate gandurile si prostiile mele din cap si le-a aruncat departe. e o zi urata si calda de joi, ma intreb de ce ma simt ca intr-o dupamasa de luni? mi-era dor sa scriu dar realizez pentru prima data... ca nu stiu sa ma exprim acum. am ajuns sa cred ca unele cuvinte nu au sens, incerc sa imi blochez emotiile dar mintea nu se ascunde, nu tace, nu vrea sa se bucure de putina odihna. ei, asta e. toti avem fixurile noastre, doar ca mie imi place sa le discut uneori cu acest ecran minunat, bufnesc in ras la fel de repede cum ochii mei se inneaca in sare si totusi, sunt puternica. am ajuns aici, cu toate luptele mele inutile care de multe ori sunt create de mine, si ma consider tare! pentru ca oricat de goala m-as simti, oamenii nu vad decat hainele. ma fascineaza schimbarile (cu toate ca nu imi plac deloc). pe moment nu realizez, astazi ma intrebam de ce eram...

am reusit sa fiu cat de cat ok, pana am auzit melodia asta astazi. multumesc Mtv. :) 

scriu in graba. ma bucur ca nu fac parte din nici o categorie. ca ma inteleg destul de bine cu majoritatea persoanelor sau cel putin ma straduiesc, un zambet un cum esti si iaca trece.. nu sunt in masura sa judec sau sa tin partea cuiva, dar astazi o copila pe care o admiram mi-a distrus tot respectul. durerea e facuta pentru a o confrunta, a te lupta cu tine si cu complexele tale. daca ar fi sa cautam vinovati am putea gasi sute, ne-am inchide in casa si ce am face? ne-am feri unii de altii? doar pentru ca suferim? :) de obicei contaminarea emotionala este mult mai subtila. Putem transmite si in acelasi timp putem foarte bine capta emotiile intr-o camaruta a psihicului, de aici faptul ca unele intalniri sunt benefice sau nu. Semnalele ii afecteaza pe cei care sunt in preajma noastra.. ceea ce am putut observa eu astazi, din pacate, nu intr-un mod pozitiv. pentru Dumnezeu! critica poate fi facuta cu multa arta, avand sanse enorme ca astfel sa devina un mesaj de foarte mare ajutor. ...

Ba mi-e frig, ba mi-e cald. Într-un cerc vicios eu sunt veriga slabă. Aștept ploaia ca și cum aș aștepta fericirea. Îmi ascut mintea și îmi vindec sufletul. Îmi fac loc printre bolovanii care-m îmi poartă gândurile negre, trebuie să mă feresc de ei pentru că dorul îi zdrobește, frica îi macină și dorința îi împinge. Continui de pe laptop, nu mai am diactritice. Tin sa mentionez ca scriu acum sub influenta melodiei asteia de pix care mi-a frecat toata starea astazi.. nu ca ar fi vorba doar de melodie. In orice domeniu, in orice situatie exista un inceput care de obicei e roz.. e o oarecare fericire oarba care iti da o stare amnezica de nirvana. Cred ca toti ne-am obisnuit cu ideea ca nu dureaza, pleaca la fel de repede cum a venit, dispare de parca ar fi umbra lasata de nori. Ne petrecem restul timpului incercand sa recuperam ce am pierdut, luptand si plangand pentru ce a fost.. si ti-am cerut un ultim timp.  vreau altceva. vreau sa plang, sa plang pana voi reusi sa ma scald...

Vorbind sâmbătă despre bloguri, am zis că aș vrea să îmi mut "sediul", și prin sediu zic blog. Dar bine înțeles, WordPress e prea mainstream, sau cel puțin așa susțin unele persoane! Cred că îmi era dor să scriu. Random things.  M-am tratat cu cafea și medicamente, băi fierbinți și hrană. Mi-am vindecat trupul însă mă gâdilă anii. Sunt atât de obosită de parcă sufletul mi-ar fi luat-o la goană iar eu mi-aş arunca gândurile în doza de bere. În definitiv sunt o femeie frumoasă și puternică, cafeaua e pentru oameni puternici, dar azi nu beau cafea. Îmi las carapacea și ies la o plimbare rece. Afară plouă, simt picurii în oase și vântul în urechi. Am închis ochii și tot atunci te-am închis în sufletul meu, mă liniștește ideea că am o parte curată. Mi-a fost teamă că înnebunesc și m-am dus să-mi privesc ochii în oglindă. M-am trantit apoi pe scaunul din bucătărie așteptând să fiarbă apa.. privind aburul parcă îmi priveam trecutul făcându-şi loc pe lângă mine, doborând o copi...